Misiunea noastră:
Noi
suntem aproape de comunitate, de nevoile reale cu care se confruntă
aceasta. Suntem chemați să sensibilizăm, să umplem lipsurile concrete
din viața cotidiană a persoanelor singure, vârstnice, cu dizabilități
și a copiilor lipsiți de ocrotirea părintească.
Suntem
convinși că prin inițiativă, dorință, muncă, perseverență, prin
îmbinarea eforturilor și a mecanismelor de sprijinire, am reușit să fim
aproape de cei lipsiți de mângâiere.
Știm că toți copiii se nasc
nevinovați și buni, că fiecare copil este deja unic și special și vine
pe lume cu destinul propriu. Este un sâmbure, dar care nu produce
roade, fără a i se hrăni procesul de creștere natural și unic. Nu
suntem chemați, sub nici o formă, sa-i transformăm în ceea ce noi
credem că ar trebui să devină, dar avem responsabilitatea de a-i
sprijini cu înțelepciune prin acele căi, care le scot în evidență
însușirile. Societatea și modul în care aceasta influențează
copiii, cu toate neajunsurile sale de tip socio-economic: sărăcie,
alcoolism, violență domestică, sarcini nedorite, lipsa locurilor de
muncă sau a unui adăpost etc., este o componentă pregnantă în educația
copiilor, la care există soluții legiferate, dar în cea mai parte ele
își găsesc rezolvarea în familie, prin rolul părinților. Însă celor
cărora le lipsește însăși familia, nu putem permite a-i neglija în a le
asigura un mediu adecvat dezvoltării. Deja ei au suferit un abandon.
Simțim durerea lor și suntem îndreptați să acționăm astfel încât
nevoile acestora să fie acoperite.
Copiii
au nevoie de îngrijire atentă, de o alimentație corectă ca să crească
mari și sănătoși, dar au nevoie zilnic de armonie, de stimulare a
capacităților, de dragoste și atașament ca să poată vedea lumea în
toate culorile ei. Au nevoie de o casă, de părinți inimoși. Fiecare copil are nevoie de o familie, de o lume în care visele se împletesc cu realitatea pentru ca lucrurile în care cred din inimă să devină posibile !
Copiii
care încă trăiesc în instituții nu pot face față experiențelor de
viață, se simt depășiți pentru că nu percep o suficientă siguranță. La
asta se adaugă un sentiment de frică constantă, care îi copleșește.
Toate aceste pot duce la instabilitate emoțională, o slabă capacitate
de a-și controla sentimentele și o capacitate scăzută de a înțelege
lumea înconjurătoare. Copiii se retrag într-o lume interioară
exclusivă, în care își dezvoltă propriile modalități de a înțelege
lucrurile și persoanele, care riscă să fie percepute ca dușmani
datorită rupturii de propria lor familie. Confruntarea dintre
mediul în care trăiesc și problemele de viață este extrem de dură și
istovitoare. Apar probleme în a înfrunta provocările vieții, pentru că
preocuparea lor principală este de a încerca să supraviețuiască la
nivel emoțional. Sunt distrași de această interminabilă căutare a
siguranței și sentimentului de apartenență. De aceea, specialiștii
DGASPC Mureș au încercat să fie aproape de toți copiii aflați la nevoie
oferindu-le sprijinul în funcție de necesitățile fiecăruia.
DIRECTOR EXECUTIV, SCHMIDT LORAND
|